PSIHOSOMÁTICĂ ( Orientare în medicină care, susținând concepția unității tuturor funcțiunilor organismului, studiază originea psihică a unor maladii din domeniul patologiei generale și posibilitatea folosirii mijloacelor psihologice în terapie.)
(Dexonline)

Evitați factorii de stress psihici și emoționali! Ce bine arată sintagma aceasta pe scrisorile mele medicale. Cât de simplu, nu? Nu te stresa, că totul va fi bine.

Noi, ca medici, nu insistăm pe acest lucru.

Majoritatea colegilor nici nu pomenesc aspectul acesta, ca și cum afecțiunile fizice nu sunt precedate sau însoțite de reacții emoționale.

Și nici nu avem cum să o facem; în facultate nu dezbatem acest subiect.

Eventual câte o afecțiune funcțională de tipul sindromului de intestin iritabil sau palpitațiile mai beneficiază de câte o recomandare de consiliere psihologică sau de gestionare a emoțiilor interioare.

Lucrurile nu stau însă chiar așa de simplu.

Ca specialist de medicină internă dau peste o mare diversitate de afecțiuni.

Acesta este dezavantajul, sau, dimpotrivă, oportunitatea specialității mele – faptul că pacienții mei suferă fie de mai multe boli concomitent, fie afecțiunea respectivă are simptome variate.

În fine, înțelegi ideea, pacientul meu este unul complex, iar abordarea mea trebuie să fie una holistică și completă.

Să disociezi simptomatologia fizică a unui organ de restul pacientului este, din punctul meu de vedere greșit.

Pe lângă organul în discuție, să luăm rinichiul ca exemplu, pacientul mai prezintă și alte organe care pot produce afecțiunea rinichiului (spre exemplu o boală de inimă poate induce insuficiență renală), rinichiul la rândul lui produce substanțe cu impact asupra altor organe (spre exemplu o substanță cu impact invers asupra inimii) sau a organismului în integralitatea lui (insuficiența renală poate determina slăbirea în greutate și oboseală extremă), iar în plus, și aici nu se insistă suficient, orice suferință organică produce efecte asupra stării psihoemoționale (depresie, anxietate, frică de dializă).

Nu contenesc să specific că orice boală este însoțită de tulburări emoționale.

Și e normal să fie așa – teamă, regret, dezamăgire, vinovăție – orice emoție poate să încarce constelația de simptome ale pacientului.

În această ordine de idei s-a dezvoltat psihosomatica, o ramură nouă a medicinei care se ocupă exact cu acest duet fizic-psihic și care analizează interacțiunea dintre simptomatologia pacientului și factorii emoționali.

Deoarece este încă la debut și studiile doar au început pe acest aspect, nu multă lume o cunoște.

Nu de puține ori ridicam problema unor probleme psihologice (anxietate, stress, tulburări de personalitate) în fața unui pacient cu acuze fizice (durere de stomac, ameteli, palpitatii) iar reacția pacientului să fie una de mirare sau chiar de reținere.

Nu avem încă deschiderea către noile teorii ale bolilor și e normal asta, așa s-a întâmplat cu toate revoluțiile medicale (inițial pionerii noilor terapii erau desconsiderați).

Sufăr de dureri de spate de când eram adolescent.

Pubertatea m-a lovit brutal și m-am înălțat dintr-o dată.

Pe lângă modificările acestea anatomice, pe atunci faceam tenis de performanță.

Vorbim de anii 90 când nu era vorba de terenuri de tenis întreținute sau de echipament sportiv de protecție și adecvat.

Alergatul și săritul pe un teren accidentat și cu niște teniși ”Adibas” din Turcia cumpărați din piață cum era pe atunci mi-au impactat negativ coloana vertebrala.

Am depistat ulterior că am modificări la nivelul coloanei dorsale (mijlocul spatelui) numite hernii intrasomatice.

Și am mai aflat că acestea nu dispar, ba mai mult, că mă vor chinui toată viața.

Durerile nu sunt puternice, dar atunci când apar pot să dureze mult timp.

În urmă cu câțiva ani, am avut o perioadă de câteva luni fără dureri de spate.

Când nu ai dureri nu realizezi asta, așa că putea sa treacă acest episod fără să îmi dau seama.

De data aceasta însă am stat și analizat ce era diferit în viața mea la acel moment - dormeam suficient de mult, nu eram foarte încărcat la muncă, financiar o duceam bine, făceam sport regulat, iar starea psihică per total era excelentă.

Eram fericit și liniștit.

Monitorizând situația, am realizat că în perioadele mai solicitante, mai ales psihic și emoțional, spre exemplu când pierdeam oameni apropiați din jurul meu, când lucram prea mult și intens, relația cu mine însumi suferea și durerile de spate reveneau în forță.

Nu am fost niciodată bun la cercetare, dar simt că am obligația să relatez aceste aspecte, nu doar fiindcă le-am trăit și experimentat eu însumi, ci și fiindcă mai mulți pacienți au trecut prin situații similiare.

Nu vreau să par categoric; sunt șanse să mă înșel. Doar fiindcă la mine lucrurile stau așa nu înseamnă că și în cazul tău este la fel.

Ce doresc eu este să te sensibilizez cu privire la propriile senzații fizice și posibila corelație cu diferitele emoții, mai ales cele negative, care pot să le însoțească.

Se poate că, acceptându-ne propria fragilitate, să ajungem să ne rezolvăm poate o problemă emoțională, să ne iertăm pe noi sau pe ceilalți, să ne abandonăm vinovăția, să plângem, sau să ieșim dintr-o relație toxică care nu ne aduce nici un beneficiu și în final să scapăm de dureri fizice sau alte simptome chinuitoare.